Este o plantă lânoasă, cu un miros de pelin, cu frunze păroase încreţite, cu flori şi tulpini cu spirale de flori mici, albe. Mamelor Navajo li se dădeau un decoct de rădăcină înainte şi după naştere. Frunzele lânoase de unguraş erau folosite pentru a curăţa găleţile de lapte, iar florile uscate pluteau pe ulei ca fitile de lumânări. Frunzele sunt folosite în tonice, lichioruri şi sunt adăugate în picăturile pentru tuse - expectorante şi antiseptice.
O infuzie de unguraş relaxează muşchii şi ajută la expulzarea mucusului, tratează bronşita, astmul şi crupul (afecţiune a laringelui la copil, caracterizată prin respiraţie sufocantă şi printr-o tuse răguşită). Distruge viermii intestinali, acţionează ca un tonic digestiv şi al ficatului, este un bun laxativ. Ceaiul este folosit intern cât şi extern pentru tratarea eczemelor şi pentru zona zoster.
Părţi folosite: frunzele
Utilizări magice: se păstrează în săculeţi pentru protecţie şi se poartă pentru a proteja împotriva vrăjitoriei şi a fascinaţiei. De asemenea este utilă în ritualul de exorcizare. Se bea o infuzie din această plantă pentru a elibera mintea, pentru a promova o gândire mai rapidă şi pentru a consolida puterile mentale. Unguraşul, amestecat cu frunze de frasin, plasate într-un bol cu apă, eliberează vibraţii de vindecare, motiv pentru care bolul ar trebui plasat într-o cameră "bolnăvicioasă".