101.Ylang-ylang(Cananga odorata)

Are frunzele lucioase şi mase de flori parfumate, flori roz sau mov cu petale înguste care seamănă cu florile nucului vrăjitoarelor, dar care apar pe parcursul a două etape de înflorire. Uleiul esenţial de ylang-ylang - florile proaspăt culese sunt distilate la abur - este adăugat în multe parfumuri, săpunuri, loţiuni de piele şi în uleiul de păr pentru a echilibra sebuum-ul.
Uleiul se utilizează cu moderaţie deoarece mirosul puternic poate provoca dureri de cap sau greaţă. Ylang-ylang înseamnă "Floarea Florilor".
Părţi folosite: florile.
Utilizări magice: (uleiul) este util pentru pace, dragoste şi sex. Poate fi folosit pe corp sau în diferite amestecuri pentru aceste scopuri.
Aromoterapie: uleiul esenţial de ylang-ylang este folosit în acnee, creşterea părului, muşcături de insecte, piele iritată şi grasă, îngrijirea pielii, tensiune arterială crescut, palpitaţii, depresie, frigiditate, impotenţă, insomnie, tensiune nervoasă, tulburări legate de stres. Uleiul esenţial de ylang-ylang are efect calmant, reglator, afrodisiac, puternic sedativ, euforic, narcotic atunci când este utilizat în cantităţi mari.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,ylang-ylang(cananga odorata)

100.Verbina(Verbena officinalis)

Cunoscută şi sub numele de iarba prezicerii, iarba sfântă sau verbina albastră, este o plantă cunoscută în ritualurile şi incantaţiile druizilor. Această plantă perenă are o serie de frunze mici şi o serie de frunze netede mari şi flori dense de un lila-roziu pal. Este o plantă folosită pentru purificare, viziuni şi pentru amestecurile de dragoste - a fost adăugată în lichioruri şi afrodisiace. Cuvântul "verbină" este un derivat celtic de la ferfaen - fer înseamnă a goni, a elimina, iar faen înseamnă piatră - acest nume i-a fost dat datorită capacităţii plantei de a elimina calculii (pietrişul) din vezica urinară.
Ceaiul de verbină ajută la o creştere uşoară a sânilor, este util în scăderea febrei, în special a celei de tip intermitent. Datorită faptului că este o plantă ce curăţă rinichii şi ficatul, este folosită în cazul eczemelor şi a erupţiilor cutanate. De asemenea mai este folosită în caz de icter, tuse convulsivă, edem, mastită şi dureri de cap. Pentru ceai, puneţi o linguriţă de plantă la o cană de apă fierbinte şi lăsaţi 20 de minute.
Pe plan extern verbina este folosită în cataplasme pentru infecţii ale urechilor, reumatism şi răni. Verbina calmează nervii, favorizează menstruaţia şi are reputaţia de a avea proprietăţi afrodisiace. Această plantă este un puternic detoxifiant limfatic şi are efect de curăţare a organelor genitale feminine.

Verbina albastră (Verbena hastata)

Soi american, este un tranchilizant natural şi un remediu în cazul răcelilor şi a febrei, mai ales atunci când nivelul tractului superior este implicat. Aceasta ajută la eliminarea viermilor intestinali şi extern este utilizată pentru răni. Se distinge de verbina europeană prin florile sale dense şi de un albastru profund. Verbina albastră se poate consuma sub formă de infuzie sau sub formă de tinctură (în alcool).
Părţi folosite: partea aeriană a plantei.
Utilizări magice: verbina este o plantă cu un poteţial magic puternic, aparţinând planetei Venus. Preotesele şi preoţii romani o foloseau pe altare sub formă de mănunchiuri cu care "măturau" şi purificau altarul. Druizii puneau planta în apă după care cu aceasta îi stropea pe cei ce se închinau, în semn de binecuvântare.
Verbina a fost culeasă ca simbol pentru planeta Sirius, la întunecarea lunii, chiar înainte de înflorire. În acest ritual a fost tăiată cu o seceră sacră şi ridicată în sus cu mâna stângă. După rugăciuni de mulţumire rostite de către druizi, aceştia au pus în loc miere de albine ca un cadou pentru Pământ, pentru pierderea ei.
Verbina era cândva infuzată în vin şi purtată pe corp pentru a îndepărta insectele şi şerpii. Este folosită în cadă pentru protecţie şi pentru a îndeplini visele. Atunci când este purtată sau se face baie cu această plantă, persoana care o foloseşte intră sub protecţia zeiţei Diana.
Pentru a risipi fricile, se aprinde o lumânare şi se înconjoară cu verbină - cu voce tare se rosteşte o rugăciune cerând eliberarea din frici sau dintr-o anume frică. Se face acest lucru atâta timp cât este necesar.
În nopţile cu lună plină, ieşiţi afară cu un pahar umplut cu apă, verbină şi sare. Luaţi o lumânare şi o bucată de lemn purificat. Scufundaţi lemnul în amestecul de apă şi apoi treceţi-l prin flama lumânării. Atingeţi apoi lemnul de picioare, mâini, umeri şi cap. În timp ce faceţi acest lucru, cereţi să fii binecuvântat cu tinereţe şi frumuseţe. Repetaţi acest procedeu de şapte ori.
Verbina este purtată ca şi o coroniţă în timpul ritualurilor de iniţiere şi de protecţie. Se presară în casă pentru protecţie şi pentru a aduce pace. Păstrată în dormitor, planta aduce vise liniştite. Păstraţi-o în casă pentru a atrage bani şi pentru a păstra plantele sănătoase. De asemenea se presară în grădini ca ofrande aduse elementalilor şi spiritelor naturii. Dacă beţi sucul proaspăt de verbină se spune că reduce dorinţele sexuale. Se arde pentru a alunga durerea unei iubiri sau a mai multor iubiri neîmpărtăşite.
Verbina se poartă pentru a recupera lucrurile ce au fost furate. Ascunsă în leagănul unui copil, planta aduce bucurie şi un intelect activ. Planta se mai arde pentru protecţia împotriva atacurilor psihice, dar şi pentru a atrage bani şi dragoste.
Atrage puternic sexul opus.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,verbina(verbena officinalis)

99.Valeriana(Valeriana officinalis)

Cunoscută şi sub numele de grădina heliotropă sau planta Sfântului Gheorghe, are frunzele combinate cu un miros de păstăi de mazăre şi clustere de flori parfumate ca mierea în miezul verii. Rădăcina de valeriană este utilizată în parfumuri şi fierturi, iar rădăcina necurăţată este un bun tranchilizant. Planta tratează durerile de cap, crampele musculare şi sindromul colonului iritabil, este folosită pentru răni, ulcere şi eczeme. Testele de laborator au demonstrat activitatea anti-tumorală a acestei plante. Frunzele sunt bogate în minerale, însă nu trebuie consumate în doze mari sau continuu. Rădăcina plantei are un miros puternic înţepător. Ceaiul de frunze de valeriană vă va ajuta să adormiţi cu uşurinţă.
Părţi folosite: rădăcina, frunzele.
Utilizări magice: o plăntuţă de valeriană strecurată în haina unei femei îi va determina pe bărbaţi să o urmeze ca "nişte copii". Rădăcina de valeriană este adăugată în poţiunile pentru dragoste. Se pune în pernă pentru a vă oferi o stare de odihnă plăcută. Se utilizează în ritualuri pentru protecţie, purificare, armonie, pace, fericire, iubire, bani şi creativitate la locul de muncă.
Aromoterapie: uleiul esenţial de valeriană se utilizează în caz de insomnie, indigestie pe fond nervos, migrene, stări de tensiune, nelinişte. Uleiul are efect sedativ, puţin hipnotic, calmant, de reglementare, de împământare.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,valeriana(valeriana officinalis)

98.Virnantul(Ruta graveolens)

Cunoscut şi sub numele de Iarba Graţiei, are flori galbene de vară şi frunze albăstrui aromatice. Este stimulent, abortiv şi întăreşte capilarele. Acţiunea sa antispastică tratează ochii obosiţi şi a fost folosit chiar de către Da Vinci şi Michelangelo.
Atenţie! Unele persoane pot prezenta iritaţii ale pielii atunci când culeg planta proaspătă! Această plantă este foarte puternică! Nu utilizaţi mai mult decât este indicat. Supradozajul duce la vărsături.
Întreaga plantă este folosită atât în stare proaspătă, cât şi uscată. Este folosită pentru a produce menstruaţia. Infuzia este benefică pentru tuse, crampe şi colici. Puneţi o linguriţă de plantă uscată la jumătate de cană de apă fiartă şi lăsaţi 20 de minute. Nu consumaţi mai mult de jumătate de cană pe zi!! Frunzele sunt folosite în cataplasme şi unguente pentru a calma durerile reumatice şi guta. Frunzele proaspete se pun pe tâmple pentru a calma durerile de cap. Cataplasmele cu ceai sunt plasate pe piept pentru a ajuta în caz de bronşită. Sucul sau uleiul este plasat în urechi pentru a calma durerile de urechi.
Părţi folosite: partea aeriană a plantei.
Utilizări magice: vechii celţi considerau această plantă ca fiind antimagică, care îi apărau împotriva vrăjilor şi magiei negre. O crenguţă proaspătă de copac era folosită pentru a stropi cu apă sacră pentru consacrare, înţelepciune, binecuvântare şi vindecare. Planta este arsă pentru purificare, pentru a scoate negativismul din rădăcină şi pentru a pune lucrurile în mişcare. Virnantul adăugat în apa de baie alungă blestemele. Este o plantă despre care se spune că creşte cel mai bine atunci când este furată, iar prezenţa ei în grădini înfrumuseţează şi protejează.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,virnantul(ruta graveolens)

97.Vâscul(Viscum album)

Cunoscut şi sub numele de Creanga de Aur, Cleiul Păsărilor, Iarba druizilor sau Planta vindecătoare. Acesta este cel mai sacru "copac" al druizilor şi domină peste Solstiţiul de iarnă. Fructele sale sunt otrăvitoare.
Vâscul este considerat a fi cel mai puternic atunci când creşte pe un stejar. Crengile cu frunze toxice, sunt un tonic cardiac, reduc tensiunea arterială, încetinesc ritmul cardiac, consolidează pereţii capilarelor, stimulează sistemul imunitar şi inhibă tumorile.
Vâscul creşte din Nordul Europei până în Nord-Vestul Africii şi din Estul Asiei până în Japonia. Varietăţi diferite de vâsc se găsesc pe lemnul tare de răşinoase şi pe lemnul moale care include mărul (cel mai frecvent întâlnit), ulmul, stejarul, molidul, pinul şi plopul. Fructele sale se coc în miezul iernii, iar particularitatea acestei plante este faptul că fructele sale coapte, florile deschise, fructele verzi şi frunzele imature pot fi găsite în acelaşi timp pe aceeaşi plantă. Vâscul nu aderă la logica lineară de dezvoltare a plantelor. De asemenea se pară că ignoră heliotropismul (orientare după soare) şi geotropismul - creşte cu susul în jos, lateral sau în orice direcţie. O altă caracteristică unică este aceea că germinează doar în lumină, spre deosebire de cele mai multe plante care au nevoie de întuneric pentru a germina.
Mugurii de flori se formează în luna mai, dar nu se deschid până în luna februarie. Fructele se coc în iarna următoare. Întreg procesul, de la floare la fruct, poate dura aproape 2 ani. Chiar şi numele său rămas de la Anglo-Saxoni - mistle (diferit) tan tan (ramură) ne aminteşte de particularităţile sale.
Vâscul este o plantă semi-parazită, în general răspândită de excrementele de pasăre. Se formează o masă globulară care poate ajunge până la 1-2 metri în diametru. Sunt plante de sex masculin şi de sex feminin şi ambele îşi trag apa şi mineralele din copacul gazdă şi produc hidraţi de carbon prin fotosinteză.
Vâscul se ţine la distanţă de ritmul şi legile anotimpurilor. Încă din anul 1961, studiile de laborator au arătat că vâscul, împreună cu alte plante imunostimulatoare (cum ar fi eupatorium, astragalus, echinacea, acanthopanax, muşeţel şi sabal) inhibă tumorile la şoareci. Vâscul provenit de la stejar, fermentat, s-a demonstrat că stimulează activitatea celulelor ucigaşe şi au arătat un efect deosebit de puternic asupra hematoamelor şobolanilor (cancerele hepatice). Vâscul nefermetat a arătat un efect puternic asupra unui tip de leucemie umane (molt-4 cells), în timp ce vâscul corean (Viscum coloratum) s-a dovedit a fi mai activ în inhibarea creşterii leucemiei L1210, mai ales atunci când este folosit proaspăt.
Extractele de vâsc s-au dovedit a avea activităţi antitumorale semnificative, nu numai împotriva tumorilor murine, ci şi în cazul tumorilor canceroase pulmonare, al adenocarcinomului de colon 38 şi a adenocarcinoamele C3H de sân. Extractele de vâsc nu sunt toxice şi pot fi administrate în doze de 20 de picături de 4 ori pe zi.
Multe afecţiuni nervoase cum ar fi convulsiile, delirul, isteria, nevralgiile, tulburările urinare, bolile de inimă - au beneficiat de pe urma activităţii vâscului. Acesta a fost folosit şi pentru a tempera spasmele de epilepsie. Vâscul întăreşte inima, motiv pentru care a fost folosit ca tonic cardiac şi în cazurile de febră tifoidă. Întăreşte sistemul glandular şi ajută în caz de inflamaţie a pancreasului. De asemenea echilibrează nivelul hormonal atunci când este consumat zilnic timp de 6 luni.
Planta verde poate fi fiartă la foc mic folosind 2 linguriţe de plantă la o cană de apă şi luat în câte o lingură de mai multe ori pe zi.
Atenţie: dozele mari au indus convulsii la copii. Fructele sale nu trebuie să fie folosite pentru consum internn, ci pot fi folosite în unguente şi pentru a spăla rănile.
Părţi folosite: crenguţe şi frunze.
Utilizări magice: nu este nici iarbă, nici copac, este undeva dincolo de limitele de clasificare, dincolo de restricţii şi care seamănă cu o constelaţie de stele suspendate în aer pe ramura unui copac, aşa cum este şi spiritul acestei plante. Aparţine timpului dintre amurg şi zori, sau intervalului dintre două anotimpuri - este o poartă de acces către altceva.
În Italia există o veche poveste a unei zâne extrem de frumoase care a apărut în faţa unui cavaler cu imaginea unei semilune şi a Sfântului Graal la picioarele ei. În mâinile sale avea o crenguţă de vâsc. Ea i-a spus cavalerului că vâscul a fost cel care a ţinut-o veşnic tânără şi frumoasă.
Vâscul ar trebui tăiat în ziua de Sânziene sau când luna are 6 zile. Druizii foloseau o seceră de aur să-l taie şi nu era permis ca planta să atingă solul. În mod tradiţional este agăţat în casă şi cei care trec pe sub el îşi dau câte un sărut ca simbol al păcii. Mănunchiuri de vâsc pot fi agăţate ca şi talismane protective. Mult timp a fost folosit împotriva trăsnetelor, bolilor, nenorocirilor de orice fel, incendiilor şi aşa mai departe.
Aşezat lângă uşa de la dormitor, oferă un somn odihnitor şi vise frumoase, aşa cum se întâmplă şi atunci când este pus sub pernă sau atârnat la capul patului. Sărută-ţi iubitul/iubita sub vâsc ca simbol al unei relaţii de durată. Ars, vâscul alungă răul. Lemnul său este o alegere bună pentru baghete. Se utilizează în ritualuri pentru protecţie, dragoste, sănătate, exorcism, de fertilitate.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,vâscul(viscum album)

96.Vindecea(Betonica officinalis sau Stachys officinalis)

În popor mai este denumită şi iarba tâlharului, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană, vindecuţa, buruiană de taietură, frunza-tăieturii, iarba vântului, sovârvăriţa, sclipeţ sau buruiana de artritis. Planta are tulpina puţin lemnoasă, frunzele sunt cu perişori şi sunt dantelate, iar florile de vară sunt de culoare magenta pal. Este o plantă sacră a druizilor.
Părţile aeriene ale plantei sunt foarte bune pentru ceai şi sunt adăugate la tonice şi la ţigările pe bază de plante. O infuzie de ceai este uşor sedativă şi curăţătoare, este un tonic nervos şi circulator în cazul migrenelor, este indicat în cazurile de anxietate, indigestie, beţie şi în cazul muncilor dificile.
Părţi folosite: frunze, flori, tulpina şi rădăcina
Utilizări magice: această plantă a fost foarte puternică pentru druizi care o foloseau pentru excluderea spiritelor rele, a coşmarurilor şi a disperării. Această plantă era arsă la solstiţiu de vară pentru purificare şi protecţie. Se presară în jurul sau în apropierea uşilor şi a ferestrelor pentru a forma o barieră de protecţie. În cazul în care sunteţi tulburat/ă de coşmaruri, puneţi câteva plane într-un săculeţ sau într-un material sub pernă. Se adaugă de asemenea alături de tămâie în ritualurile de purificare şi protecţie.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,vindecea(betonica officinalis sau stachys officinalis)

95.Urzica(Urtica dioica)

Creşte în colonii de mai multe plante alcătuind adevărate bariere. Bogate în vitamina A, C, K, fier, magneziu, potasiu, fosfor, urzicile sunt recomandate a fi consumate în anemii deoarece ajută la creşterea vitalităţii organismului. Conţinutul de vitamina K din frunze recomandă urzica în tratarea hemoragiilor uşoare, fiind homeostatică. Având proprietăţi diuretice, astringente şi antialergice, această plantă se poate folosi în tratarea cistitelor, eliminarea apei din organism, artrite şi eczeme. Urzica este un aliment. Preparatele de urzici sunt foarte gustose şi hrănitoare. Urzica este răspândită pe tot globul. Proprietăţile ei în domeniul medical sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Ruşii o foloseau împotriva răcelilor şi a reumatismului, în timpul saunelor, cei suferinzi, suportând adevărate bătăi cu urzică. Principiile active din plantă acţionează în foarte multe direcţii, inclusiv în domeniul cosmeticii. Combate tusea, diareea şi stările inflamatorii. Buruiana elimină stările de anemie şi provoacă scăderea glucozei în sânge, favorizează eliminarea acidului uric prin rinichi. Urzica aduce energie vitală dinamică în corp ajutându-i pe cei care îşi plâng soarta, întărind planul emoţional şi ajutând fiinţa să acţioneze.
Părţi folosite: frunzele, rădăcinile, seminţele şi tulpinele. Vara şi toamna se pot strânge frunzele tinere şi tulpinile cu frunze. Acestea se usucă la umbră, în strat subţire. Rădăcinile se recoltează toamna târziu, iar seminţele la maturarea lor completă.
Utilizări: urzica este recomandată în tratamentul hemoroizilor, diareei, dismenoreei, hemoragiilor uterine, bronşite, diabet, în general pentru eliminarea toxinelor din corp. Se consumă 2-3 căni de infuzie pe zi sau 2-3 linguriţe de suc proaspăt. Seminţele de urzică sunt excelente tonice generale. Seminţele se pot utiliza în tratamentul enurezisului, o jumătate de linguriţă de pulbere de seminţe amestecat cu o lingură de miere de albine, consumate înainte de culcare.În tratamentul ulcerului varicos şi reumatismului se pot face băi locale sau aplica cataplasme cu infuzie concentrată.Tot cu infuzie concentrată se pot face spălări ale rănilor grăbind cicatrizarea lor. În cosmetică urzica tonifiază părul, combate mătreaţa şi seboreea. Se fac spălări ale părului cu infuzie concentrată de plantă sau se prepară decoct din rădăcini, tulpini şi frunze, clătindu-se părul cu acest decoct care este un tonic capilar.Chiar şi în vopsitorie, urzica are întrebuinţări vopsind firele naturale în nuanţe de galben.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,urzica(urtica dioica)

94.Unguraşul(Marrubium vulgare)

Este o plantă lânoasă, cu un miros de pelin, cu frunze păroase încreţite, cu flori şi tulpini cu spirale de flori mici, albe. Mamelor Navajo li se dădeau un decoct de rădăcină înainte şi după naştere. Frunzele lânoase de unguraş erau folosite pentru a curăţa găleţile de lapte, iar florile uscate pluteau pe ulei ca fitile de lumânări. Frunzele sunt folosite în tonice, lichioruri şi sunt adăugate în picăturile pentru tuse - expectorante şi antiseptice.
O infuzie de unguraş relaxează muşchii şi ajută la expulzarea mucusului, tratează bronşita, astmul şi crupul (afecţiune a laringelui la copil, caracterizată prin respiraţie sufocantă şi printr-o tuse răguşită). Distruge viermii intestinali, acţionează ca un tonic digestiv şi al ficatului, este un bun laxativ. Ceaiul este folosit intern cât şi extern pentru tratarea eczemelor şi pentru zona zoster.
Părţi folosite: frunzele
Utilizări magice: se păstrează în săculeţi pentru protecţie şi se poartă pentru a proteja împotriva vrăjitoriei şi a fascinaţiei. De asemenea este utilă în ritualul de exorcizare. Se bea o infuzie din această plantă pentru a elibera mintea, pentru a promova o gândire mai rapidă şi pentru a consolida puterile mentale. Unguraşul, amestecat cu frunze de frasin, plasate într-un bol cu apă, eliberează vibraţii de vindecare, motiv pentru care bolul ar trebui plasat într-o cameră "bolnăvicioasă".

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,unguraşul(marrubium vulgare)

93.Usturoiul(Allium sativum)

Este un "ciorchine" de căţei, închişi într-o "tunică de hârtie". Are o singură tulpină cu frunze lungi şi subţiri, flori comestibile - albe-trandafirii, şi un bulb a cărui aromă creşte atunci când este zdrobit sau tăiat.
Gătit cu ghimbir proaspăt, previne greaţa. Usturoiul respinge insectele şi poate fi aplicat pe muşcături şi înţepături. Căţeii de usturoi adaugă o aromă deosebită mâncărurilor, în special în cazul produselor naturale care îşi păstrează gustul. Usturoiul purifică sângele, ajută la controlul acneei, reduce tensiunea arterială, colesterolul şi coagularea. Testele efectuate până în prezent i-au demonstrat activitatea antibiotică împotriva mostrelor de candida, stafilococ, salmonella, dizenterie şi tifos, şi are o uşoară acţiune antifungică. De asemenea usturoiul curăţă flegma, fiind în acest caz un bun tratament pentru răceli, bronşită, tuberculoză pulmonară şi tuse convulsivă. Noile teste au arătat că are un rol important şi în tratarea intoxicaţiilor cu plumb şi în diabet.
Se spune că dacă usturoiul creşte pe lângă cartofi, reduce riscul de mană.
Bulbul de usturoi este unul din marile plante de bază folosite ca remediu în diferite condiţii - este una dintre "ierburile" cu multe utilizări. Usturoiul proaspăt previne şi este leac pentru viermii intestinali. Acesta este luat în doze de o linguriţă, de 3-6 ori pe zi, cu puţină rădăcină proaspătă de ghimbir, rasă. Usturoiul este un antibiotic natural atât pentru uz intern cât şi extern. Se zdrobeşte şi se foloseşte ca un sos pentru răni.
Pentru o durere în gât, frigeţi puţin câţiva căţei necurăţaţi într-o tigaie fără ulei, când se înmoaie puţin, îi curăţaţi şi îi mâncaţi.
Pentru oxiuri, se zdrobeşte puţin un căţel de usturoi ce poate fi introdus în rect cu ulei de măsline. Pentru infecţiile vaginale, se zdrobesc câţiva căţei de usturoi şi se înfăşoară în tifon - se introduce direct în vagin..
Usturoiul crud, proaspăt, este mai eficient decât sub formă de pulbere sau alte extracte pe care le găsim disponibile pe piaţă. S-a dovedit că poate fi mai eficient decât tetraciclina ca şi antibiotic.
Atenţie! Femeile însărcinate şi persoanele cu temperatment "iute şi fierbinte" ar trebui să evite consumul exgerat de usturoi.
Părţi folosite: bulbul
Utilizări magice: în casă, împletiturile de usturoi păzesc împotriva răului, a hoţilor şi întorce înapoi invidia, la cei de la care vine. Aceste împletituri sunt o binecuvântare de casă nouă. În vremurile de demult, usturoiul era purtat împotriva ciumei, şi în continuare este folosit pentru a absorbi boli. Pur şi simplu un căţel de usturoi decojit se pune pe partea afectată a corpului, apoi se aruncă într-o apă curgătoare.
Un ritual vechi utiliza usturoiul pentru protejarea împotriva hepatitei. Pentru acest lucru se purtau 13 căţei de usturoi la capătul unui şnur la gât timp de 13 zile. În ultima zi, în toiul nopţii, se merge pe jos până la colţul unei intersecţii, se scote colierul şi se aruncă în spate, după care se aleargă spre casă fără să se uite în urmă.
Usturoiul este de asemenea extrem de protectiv. Marinarii transportau uneori la bordul navei în timp ce călătoreau pentru a o proteja. Soldaţii purtau usturoi ca mijloc de apărare în Evul Mediu, iar soldaţii romani mâncau usturoi pentru a le da curaj.
Purtat în buzunar sau într-un săculeţ, usturoiul păzeşte de vremea urâtă (alpiniştii obişnuiau să facă acest lucru), precum şi de monştrii. În plus, vă protejează de loviturile duşmanilor (fizice sau psihice).
Atunci când spiritele rele sunt aproape de voi, muşcaţi din usturoi pentru a le trimite departe sau presăraţi pudră de usturoi pe podea (dacă nu vă deranjează mirosul pentru ceva vreme). Usturoiul este plasat sub pernele copiilor pentru a-i proteja în timp ce dorm, şi miresele, cândva demult, purtau cu ele un căţel de usturoi pentru noroc şi pentru a ţine răul la distanţă în ziua cea mare.
Frecat pe oale şi tigăi înainte de prepararea hranei, se elimină vibraţiile negative care ar putea contamina alimentele.
Atunci când este mâncat, usturoiul acţionează ca un stimulator al dorinţelor sexuale. Atunci când un magnet sau un magnetit este frecat cu usturoi, aceştia îşi pierd puterile magice.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,usturoiul(allium sativum)

92.Toporaşul(Viola odorata)

Mai este numit şi violeta sau feţele mici. Această plantă perenă are frunze dantelate în formă de inimă şi flori violete sau albe, cu un parfum dulce. Florile cristalizate aromatizează dulciurile şi lichiorurile şi sunt puse în salate cu tot cu frunze. Rădăcina de toporaş tratează bronşitele, iar frunzele sunt un remediu pentru cancerul de sâni şi cancerul de plămâni. Siropul de flori este antiseptic şi un laxativ uşor, şi cu tot cu frunze tratează tusea, durerile de cap şi insomnia. Grecii antici purtau toporaşi pentru a-şi calma temperamentul şi pentru a induce somnul.
Planta întreagă este folosită în stare proaspătă sau uscată. Frunzele pot fi mâncate ca un tip de spanac sălbatic, iar florile pot fi puse în salate şi deserturi. Cu un conţinut ridicat de fier, frunzele proaspete sunt folosite intern cât şi extern pentru cancer, în special pentru cancerul de colon, gât şi limbă. În acest scop frunzele proaspete sunt infuzate zilnic şi consumate ca şi ceai - se foloseşte o linguriţă de plantă la jumătate de cană de apă, se lasă să se infuzeze şi se consumă în doze de un sfert de cană de 4 ori pe zi. Ceaiul poate fi aplicat extern ca o cataplasmă. Florile sunt un bun laxativ, în timp ce rădăcinile şi tulpinile sunt un bun vomitiv şi purgativ. Frunzele proaspete de toporaşi sunt folosite în unguente şi cataplasme pentru răni.
Părţi folosite: toată planta.
Utilizări magice: se spune despre coroniţele de toporaşi că vindecă durerile de cap, induc o stare de somn şi calmează furiile. Toporaşii sunt adăugaţi alături de lavandă, flori de măr, coada şoricelului şi trandafiri în amestecurile pentru dragoste. Frunzele de toporaşi sunt o protecţie împotriva negativismului. Se uilizează pentru protecţie, noroc, pofte trupeşti, pace, vindecare. Amestecate cu lavandă, florile sunt un puternic stimulent şi trezesc dorinţele sexuale. Nuanţele de toporaşi şi de saschiu (Vinca minor) sunt folosite pentru a decora mormintele şi cadavrele copiilor.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,toporaşul(viola odorata)

91.Tutunul(Nicotiana tabacum)

Această plantă anuală sau bienală are frunze mari şi lungi, şi flori tubulare de la verde-alb spre roz. Frunzele uscate sunt fumate ca un narcotic, dar conţin nicotină otrăvitoare care provoacă boli pulmonare, cancer şi probleme cu inima. Triburile din America de Nord şi Sud fumau frunzele în ceremonii şi le aplicau ca şi cataplasme pentru entorse, răni infectate şi muşcături, pentru probleme ale pielii. Sucul este aplicat extern pentru a calma nevralgiile faciale, iar frunzele ude sunt un remediu rapid pentru hemoroizi. Cercetătorii au reuşit să extragă din frunze o substanţă chimică care inhibă tumorile.
Părţi folosite: frunze.
Utilizări magice: cei care au candidat la unele formări shamanice trebuiau să bea suc de frunze de tutun pentru a primi viziuni, ca parte a formării lor. Tutunul a fost mult timp folosit în ceremoniile religioase de către unii indieni din America. Multe popoare continuă să considere această plantă sacră.
Deşi este o plantă fumată de foarte multe persoane, tutunul este o plantă otrăvitoare şi poate ucide.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,tutunul(nicotiana tabacum)

90.Trandafirul(Rosa spp.)

Trandafirul este o plantă aromată şi are utilizări în cosmetică, în arta culinară, în medicamente şi aromoterapie. Petalele proaspete şi apa de trandafir aromatizează aperitivele picante cât şi pe cele dulci şi sunt cristalizate pentru decor. Apa de trandafiri împrospătează pielea obosită şi ochii.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,trandafirul(rosa spp.)

89.Tămâia(Boswellia carteri)

Este un copac mic, cu frunze penate şi flori albe sau roz-pal. Acesta produce o răşină naturală care este folosită pentru a face tămâie de vindecare, care, arsă, induce o stare meditativă. Uleiul esenţial de tămâie (frankincense) este util, de asemenea, pentru inducerea stărilor meditative şi a spiritualităţii. Se diluează înaintea aplicării pe piele deoarece poate fi iritant.
Pliniu a susţinut că a folosit tămâia ca antidot pentru otrăvire. Avicenna a pledat pentru utilizarea sa în cazul tumorilor, a febrei, vărsăturilor şi dizenteriei (boală infecţioasă, caracterizată prin dureri acute, ulceraţii intestinale şi diaree cu sânge).
Chinezii o folosesc sub formă de pulbere şi în ceaiuri pentru reumatism şi dureri menstruale, şi extern pentru spălarea rănilor şi vânătăilor. Doza este de 3-6 boabe într-un pahar de vin, sau 20 de picături de tinctură. Tămâia este antiseptică şi mirosul calmează şi limpezeşte mintea.
Părţi folosite: răşina
Utilizări magice: tămâia este arsă în ritualurile de exorcizare, de purificare şi de protecţie. Se spune că accelerează creşterea spirituală. Rozmarinul poate fi folosit ca un substitut. Uleiul se foloseşte pentru spiritualitate, exorcism, purificare, noroc şi protecţie. Răşina se arde pentru protecţie, exorcism, spiritualitate, iubire, consacrare, binecuvântare, viziuni, vindecare, meditaţie, putere, curaj.
Aromoterapie: se utilizează uleiul de tămâie pentru tenul uscat şi matur, cicatrice, plăgi, riduri, astm, bronşită, răceli, tuse, gripă, laringită, cistită, anxietate, tensiune nervoasă, afecţiuni legate de stres. Tămâia are capacitatea de a încetini şi de a aprofunda respiraţia, este propice pentru rugăciune şi meditaţie.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,tămâia(boswellia carteri)

88.Tătăneasa(Symphytum officinale)

Această plantă este cunoscută şi sub numele de rădăcina alunecoasă. Ceaiurile, tincturile şi compresele din rădăcini sau frunze de tătăneasă vindecă destul de repede tăieturile, erupţiile cutanate şi oasele rupte.
Părţi folosite: rădăcina şi frunzele
Utilizări magice: rădăcina şi frunzele se folosesc pentru vindecare. Se poartă cu sine pentru a avea o călătorie în condiţii de siguranţă. Pentru a asigura siguranţa bagajelor dumneavoastră în timp ce călătoriţi, puneţi în fiecare dintre genţi câte o bucată de rădăcină de tătăneasă.
Aromoterapie: uleiul esenţial de tătăneasă este folosit pentru a trata leziuni, arsuri, răni, erupţii cutanate, psoriazis, eczeme, muşcături de insecte, umflături, vânătăi, entorse, oase rupte şi artrită. De asemenea este folosit ca o cremă hidratantă pentru piele, care ajută la diminuarea cicatricelor şi a semnelor, şi are efecte anti-rid.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,tătăneasa(symphytum officinale)

87.Turiţa mare(Agrimonia eupatoria)

Pe la noi i se mai spune şi asprişoară, coada-racului, dumbrăvnica, mătcuţa, scăişor, turiţă, cornăţel, boitoreană, buruiana de friguri. Planta uscată are un parfum de caise.
Părţi folosite: flori, frunze, tulpina şi rădăcina.
Utilizări magice: se pune planta în săculeţe mici din material, săculeţe croşetate pentru protecţie şi împotriva vrăjilor, de asemenea se păstrează pentru a alunga energiile negative şi spiritele. De asemenea este folosită pentru a reîntoarce vraja la persoana care a trimis-o. Ajută la inducerea somnului.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,turiţa mare(agrimonia eupatoria)

86.Teiul(Tilia sp.)

Are flori mici foarte parfumate şi poate fi greu de identificat deoarece acesta hibridează liber. Teiul pe care îl cunoaştem cu toţii este Tilia cordata.
DIn florile acestui tip de tei se face un ceai digestiv, tratament pentru insomnie, tensiune nervoasă şi pentru copiii obosiţi. Cea mai apreciată miere este făcută din florile de tei şi este folosită în lichioruri şi medicamente. Scoarţa interioară a copacului (ceai sau praf) tratează pietrele la rinichi, guta şi bolile coronariene.
Părţi folosite: flori, frunze, crengi, scoarţa de copac şi lemnul.
Utilizări magice: scoarţa de copac se foloseşte pentru protecţie, frunzele şi florile pentru nemurire. Crenguţe de tei se pun la uşă sau la poartă (înfipte într-o bucată de pământ) pentru protecţie, sau se cresc în grădină din acelaşi motiv.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,teiul(tilia sp.)

85.Şofranul(Crocus sativus)

Stigmatele acestor flori aromatizează şi colorează lichioruri şi multe feluri de mâncăruri, în special orezul. Şofranul este considerat a fi afrodisiac, însă consumat prea mult poate fi narcotic. Se administrează pentru a reduce febra, crampele, ficatul mărit şi pentru a calma nervii, iar extern se aplică pentru contuzii, reumatism şi nevralgie. În India şofranul este folosit în ceremonii. Fiind solubil în apă, este folosit în cosmetică şi drept colorant sacru.
Părţi folosite: staminele.
Utilizări magice: şofranul este adăugat în săculeţii pentru dragoste, fiind cunoscut pentru amplificarea sentimentelor. Este folosit în vindecare, iar infuzia este folosită pentru spălarea mâinilor înainte de ritualul de vindecare. În Irlanda aşternuturile erau clătite cu o infuzie de şofran, astfel încât în timpul somnului picioarele şi braţele să devină mai puternice, iar vechii persani foloseau şofranul pentru a porni vântul. Se utilizează în ritualuri pentru fericire, sănătate, vindecare, dorinţe sexuale, sensibilizare, forţă de aderenţă.
Aromoterapie: uleiul esenţial de şofran este foarte bun pentru sănătate deoarece ajută oamenii să doarmă mai bine, inhibă creşterea tumorilor canceroase, scade colesterolul şi îl meţine la un nivel optim. Uleiul de şofran are proprietăţi antioxidante ce ajută la menţinerea unor artere şi vase de sânge sănătoase. De asemenea este cunoscut pentru proprietăţile sale antiinflamatorii care sunt benefice pentru sănătatea inimii. Şofranul este bogat în crocin, un flavonoid - iar studiile făcute au demonstrat că uleiul de şofran previne formarea şi dezvoltarea tumorilor canceroase şi reduce deteriorarea ADN-ului în timpul chimioterapiei.
Aplicat pe zonele umflate, uleiul de şofran acţionează ca un antiinflamator - reduce umflăturile provocate de înţepăturile ţânţarilor şi a altor insecte. Accelerează procesul de vindecare a pielii, este un tratament eficace pentru toate tipurile de acnee, reduce artrita, iar folosit în remediile casei tratează tusea şi durerile de gât. Uleiul esenţial de şofran poate fi folosit ca supliment alimentar pentru a îmbunătăţi starea generală de sănătate.
Puneţi ulei de şofran peste salate, în supe şi bucuraţi-vă de ceea ce are de oferit acest ulei, atât pentru papilele gustative cât şi pentru sănătate, însă nu utilizaţi mai mult decât este indicat, nu ar trebui utilizat în doze mari.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,şofranul(crocus sativus)

84.Salcia(Salix alba)

Cunoscută şi sub numele de salcia albă, salcia europeană, arborele încântării, vrăjitoarea sau aspirina vegetală a casei. Numele genului Salix vine din limba celtă - sal-lix înseamnă "lângă apă". Salcia este un copac sacru - plantaţiile de salcii erau considerate magice de către preoţi, preotese şi toate tipurile de artizani, care se aşezau printre aceşti copaci pentru a primi de la ei elocvenţă, inspiraţie, competenţe şi profeţii. Scoarţa de salcie este un bun analgezic, reduce febra şi este este sursa originală pentru acidul salicilic - motiv pentru care este numit aspirina vegetală a casei.
Frunzele de salcie infuzate fac un ceai numai bun pentru insomniile nervoase şi se adaugă la băi pentru a uşura reumatismul.
Speciile de salix le furnizează artiştilor cărbune de cea mai bună calitate. Ramurile de salcie sunt utilizate pentru ţesut, iar salcia albă (salix alba caerulea) este o sursă de lemn pentru bâtele de cricket.
Scoarţa de salcie neagră (Salix nigra) este folosită pentru a trata gonoreea şi durerile ovariene. Salcia albă conţine salicin, elementul activ din care aspirina a fost sintetizat. Scoarţa de salcie albă este folosită în problemele reumatice, artrită , dureri de cap precum şi în diaree şi dizinterie. Chiar febra, edemul şi reacţiile de după eliminarea viermilor sunt tratate cu scoarţă de salcie. Pentru a face ceai, se pune 3 linguriţe de coajă de salcie la o cană de apă rece şi se lasă să stea între 2 şi 5 ore, se fierbe apoi 1 minut, după care se strecoară. Scoarţa de salcie se găseşte şi sub formă de pulbere. Doza este de o linguriţă, de 3 ori pe zi în ceai sau sub formă de capsule. Tinctura poate fi luată în doze de 10-20 de picături de patru ori pe zi.
Părţi folosite: scoarţa, colectată primăvara.
Utiliză magice: sălciile erau de obicei găsite pe lângă siturile vechi. Salcia este un copac gardian, care protejează de influenţele negative. De asemenea, salcia are o aură vindecătoare care vindecă pe oricine sau orice atinge. Toate părţile salciei păzesc împotriva răului şi pot fi purtate sau puse în casă pentru acest scop. Se arde scoarţa de salcie cu lemn de santal pentru ritualurile de divinaţie şi dragoste. Măturile magice, în special cele ale vrăjitoarelor, sunt în mod tradiţional legate cu o ramură de salcie.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,salcia(salix alba)

83.Sunătoarea(Hypericum perforatum)

Celţii treceau această plantă prin fumul focului Solstiţiului de vară şi apoi o purtau în bătălii pentru invicibilitate. Această plantă are tulpinile puţin lemnoase, frunzele perechi - sunt mici şi parfumate şi florile de vară galbene au un parfum de lămâie. Frunzele sunt folosite în salate şi pentru a aroma lichioruri. Extractul din vârfurile înflorite este antiviral, astringent şi sedativ, tratează inflamaţii, răni şi diaree. Consumat intern, acesta calmează nervii şi tratează depresia. Încă se cercetează pentru tratamentul SIDA.
Florile colorează vopselele în galben şi roşu. Planta este utilizată pentru problemele pulmonare, ale vezicii urinare şi în caz de dizenterie, depresie, hemoragii şi icter. Se pun 2 linguriţe de plantă la o cană şi se lasă să se infuzeze timp de 20 de minute. Se bea jumătate de cană dimineaţa şi jumătate de cană seara înainte de a vă băga în pat. Uleiul şi cataplasmele de sunătoare sau pojarniţă cum i se spune popular, sunt aplicate extern pe leziuni atunci când terminaţiile nervoase sunt implicate (de exemplu degetele de la mâini şi picioare) şi pentru a înmuia tumorile şi sânii întăriţi. Pentru a face ulei de sunătoare acoperiţi florile de sunătoare, într-o sticlă pe care mai apoi să o închideţi ermetic, cu ulei de măsline presat la rece. Se lasă sigilat timp de 21 de zile sau până devine roşu într-un loc în care în timpul zilei să stea în soarele puternic al verii . Uleiul este excelent pentru masaje deoarece lucrează direct pe coloană. Dacă folosiţi acest ulei pentru masaj, nu ieşiţi în soare pentru că îl atrage, ceea ce s-ar putea finaliza cu arsuri solare. Cataplasmele cu ulei de sunătoare sunt indicate în caz de arsuri uşoare, inflamaţii, nevralgii, reumatism şi vene varicoase.
Atenţie: tumorile maligne trebuie tratate cu grijă! Nu masaţi sau frecaţi o tumoare malignă în creştere pentru că celulele se pot desprinde şi extinde în alte părţi ale corpului.
Părţi folosite: flori, frunze şi tulpina.
Utilizări magice: galezii numeau această plantă "frunza binecuvântată". S-a înţeles a fi o combinaţie de apă şi foc, o esenţă a vindecării. Focul simbolizează forţele fructuoase pline de lumină a verii, iar apa simbolizează colectarea şi direcţionarea forţelor întunecate ale sezonului rece. Pe 24 iunie era data prielnică pentru aceste forţe de lumină şi întuneric să se echilibreze. Planta este arsă pentru a îndepărta negativitatea, se poartă pentru invincibilitate, sănătate şi voinţă. Se culege pe 21 iunie sau într-o vineri şi se poartă pentru a ţine la distanţă bolile mintale şi necazurile şi se poartă pentru a vindeca melancolia. Atunci când sunt puse într-un borcan şi atârnate la geam, protejează de fulgere, foc şi spirite rele - atât florile cât şi frunzele sunt folosite în acest scop.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,sunătoarea(hypericum perforatum)

82.Salvia(Salvia officinalis)

Frunzele de salvie au un gust puternic care devine şi mai puternic atunci când acestea sunt uscate. Se utilizează cu moderaţie pentru aromatizare şi pentru digestia grăsimilor. Florile de salvie se adaugă în salate sau se folosesc în ceaiurile balsamice, în timp ce frunzele se folosesc pentru a face un ceai antiseptic şi tonifiant sanguin. Salvia conţine hormoni ce ajută la reglarea menstruaţiei şi a simptomelor menopauzei.
Salvia este un agent de uscare a organismului - ceaiul de frunze va "remedia" transpiraţiile nocturne şi congestia mucoaselor. În urma consumului de ceai beneficiază atât nervii cât şi ciclul menstrual. Fiind astringent, ceaiul ajută şi în caz de diaree. Se foloseşte ca o gargară pentru durerile de gât şi ca o cataplasmă pentru răni şi înţepături. Se utilizează 2 linguriţe de plantă la cana de apă - se lasă 20 de minute pentru a se infuza şi se consumă câte un sfert de ceaşcă de 4 ori pe zi. Tinctura de salvie se administrează câte 15-40 de picături de până la 4 ori pe zi.
Părţi folosite: frunzele.
Utilizări magice: salvia absoarbe negativitatea şi nenorocirile, alungă tulburările şi tensiunile. Se arde pentru a consacra spaţiul pentru ritualuri şi se adaugă uscată sau proaspătă în băile ritualice. Tradiţia spune că cei care mănâncă salvie devin nemuritori, atât în ani cât şi în înţelepciune. Se poartă pentru înţelepciune, se arde pentru vindecare şi spiritualitate, pentru protecţie, bani şi bogăţii.
Aromoterapie: uleiul esenţial de salvie este un foarte bun aniinflamator şi antibacterian, se foloseşe şi este benefic în cazurile de acnee, mătreaţă, căderea părului, inflamarea pielii, pentru păr şi piele grasă, ulcer, riduri, hipertensiune arterială, dureri musculare, astm, infecţii ale gâtului, tuse măgărească, colici, crampe, dispepsie, flatulenţă, menstruaţie neregulată, depresie, frigiditate, impotenţă, migrene, tensiune nervoasă, condiţii legate de stres. Efect de relaxare, întinerire, de echilibrare, de inspiraţie, sedativ, revitalizant, afrodisiac, îmbătător, euforic, de încălzire.

Citeste mai mult »

Postat in: plante medicinale,salvia(salvia officinalis)