Este un copac mic, cu frunze penate şi flori albe sau roz-pal. Acesta produce o răşină naturală care este folosită pentru a face tămâie de vindecare, care, arsă, induce o stare meditativă. Uleiul esenţial de tămâie (frankincense) este util, de asemenea, pentru inducerea stărilor meditative şi a spiritualităţii. Se diluează înaintea aplicării pe piele deoarece poate fi iritant.
Pliniu a susţinut că a folosit tămâia ca antidot pentru otrăvire. Avicenna a pledat pentru utilizarea sa în cazul tumorilor, a febrei, vărsăturilor şi dizenteriei (boală infecţioasă, caracterizată prin dureri acute, ulceraţii intestinale şi diaree cu sânge).
Chinezii o folosesc sub formă de pulbere şi în ceaiuri pentru reumatism şi dureri menstruale, şi extern pentru spălarea rănilor şi vânătăilor. Doza este de 3-6 boabe într-un pahar de vin, sau 20 de picături de tinctură. Tămâia este antiseptică şi mirosul calmează şi limpezeşte mintea.
Părţi folosite: răşina
Utilizări magice: tămâia este arsă în ritualurile de exorcizare, de purificare şi de protecţie. Se spune că accelerează creşterea spirituală. Rozmarinul poate fi folosit ca un substitut. Uleiul se foloseşte pentru spiritualitate, exorcism, purificare, noroc şi protecţie. Răşina se arde pentru protecţie, exorcism, spiritualitate, iubire, consacrare, binecuvântare, viziuni, vindecare, meditaţie, putere, curaj.
Aromoterapie: se utilizează uleiul de tămâie pentru tenul uscat şi matur, cicatrice, plăgi, riduri, astm, bronşită, răceli, tuse, gripă, laringită, cistită, anxietate, tensiune nervoasă, afecţiuni legate de stres. Tămâia are capacitatea de a încetini şi de a aprofunda respiraţia, este propice pentru rugăciune şi meditaţie.