97.Vâscul(Viscum album)

Cunoscut şi sub numele de Creanga de Aur, Cleiul Păsărilor, Iarba druizilor sau Planta vindecătoare. Acesta este cel mai sacru "copac" al druizilor şi domină peste Solstiţiul de iarnă. Fructele sale sunt otrăvitoare.
Vâscul este considerat a fi cel mai puternic atunci când creşte pe un stejar. Crengile cu frunze toxice, sunt un tonic cardiac, reduc tensiunea arterială, încetinesc ritmul cardiac, consolidează pereţii capilarelor, stimulează sistemul imunitar şi inhibă tumorile.
Vâscul creşte din Nordul Europei până în Nord-Vestul Africii şi din Estul Asiei până în Japonia. Varietăţi diferite de vâsc se găsesc pe lemnul tare de răşinoase şi pe lemnul moale care include mărul (cel mai frecvent întâlnit), ulmul, stejarul, molidul, pinul şi plopul. Fructele sale se coc în miezul iernii, iar particularitatea acestei plante este faptul că fructele sale coapte, florile deschise, fructele verzi şi frunzele imature pot fi găsite în acelaşi timp pe aceeaşi plantă. Vâscul nu aderă la logica lineară de dezvoltare a plantelor. De asemenea se pară că ignoră heliotropismul (orientare după soare) şi geotropismul - creşte cu susul în jos, lateral sau în orice direcţie. O altă caracteristică unică este aceea că germinează doar în lumină, spre deosebire de cele mai multe plante care au nevoie de întuneric pentru a germina.
Mugurii de flori se formează în luna mai, dar nu se deschid până în luna februarie. Fructele se coc în iarna următoare. Întreg procesul, de la floare la fruct, poate dura aproape 2 ani. Chiar şi numele său rămas de la Anglo-Saxoni - mistle (diferit) tan tan (ramură) ne aminteşte de particularităţile sale.
Vâscul este o plantă semi-parazită, în general răspândită de excrementele de pasăre. Se formează o masă globulară care poate ajunge până la 1-2 metri în diametru. Sunt plante de sex masculin şi de sex feminin şi ambele îşi trag apa şi mineralele din copacul gazdă şi produc hidraţi de carbon prin fotosinteză.
Vâscul se ţine la distanţă de ritmul şi legile anotimpurilor. Încă din anul 1961, studiile de laborator au arătat că vâscul, împreună cu alte plante imunostimulatoare (cum ar fi eupatorium, astragalus, echinacea, acanthopanax, muşeţel şi sabal) inhibă tumorile la şoareci. Vâscul provenit de la stejar, fermentat, s-a demonstrat că stimulează activitatea celulelor ucigaşe şi au arătat un efect deosebit de puternic asupra hematoamelor şobolanilor (cancerele hepatice). Vâscul nefermetat a arătat un efect puternic asupra unui tip de leucemie umane (molt-4 cells), în timp ce vâscul corean (Viscum coloratum) s-a dovedit a fi mai activ în inhibarea creşterii leucemiei L1210, mai ales atunci când este folosit proaspăt.
Extractele de vâsc s-au dovedit a avea activităţi antitumorale semnificative, nu numai împotriva tumorilor murine, ci şi în cazul tumorilor canceroase pulmonare, al adenocarcinomului de colon 38 şi a adenocarcinoamele C3H de sân. Extractele de vâsc nu sunt toxice şi pot fi administrate în doze de 20 de picături de 4 ori pe zi.
Multe afecţiuni nervoase cum ar fi convulsiile, delirul, isteria, nevralgiile, tulburările urinare, bolile de inimă - au beneficiat de pe urma activităţii vâscului. Acesta a fost folosit şi pentru a tempera spasmele de epilepsie. Vâscul întăreşte inima, motiv pentru care a fost folosit ca tonic cardiac şi în cazurile de febră tifoidă. Întăreşte sistemul glandular şi ajută în caz de inflamaţie a pancreasului. De asemenea echilibrează nivelul hormonal atunci când este consumat zilnic timp de 6 luni.
Planta verde poate fi fiartă la foc mic folosind 2 linguriţe de plantă la o cană de apă şi luat în câte o lingură de mai multe ori pe zi.
Atenţie: dozele mari au indus convulsii la copii. Fructele sale nu trebuie să fie folosite pentru consum internn, ci pot fi folosite în unguente şi pentru a spăla rănile.
Părţi folosite: crenguţe şi frunze.
Utilizări magice: nu este nici iarbă, nici copac, este undeva dincolo de limitele de clasificare, dincolo de restricţii şi care seamănă cu o constelaţie de stele suspendate în aer pe ramura unui copac, aşa cum este şi spiritul acestei plante. Aparţine timpului dintre amurg şi zori, sau intervalului dintre două anotimpuri - este o poartă de acces către altceva.
În Italia există o veche poveste a unei zâne extrem de frumoase care a apărut în faţa unui cavaler cu imaginea unei semilune şi a Sfântului Graal la picioarele ei. În mâinile sale avea o crenguţă de vâsc. Ea i-a spus cavalerului că vâscul a fost cel care a ţinut-o veşnic tânără şi frumoasă.
Vâscul ar trebui tăiat în ziua de Sânziene sau când luna are 6 zile. Druizii foloseau o seceră de aur să-l taie şi nu era permis ca planta să atingă solul. În mod tradiţional este agăţat în casă şi cei care trec pe sub el îşi dau câte un sărut ca simbol al păcii. Mănunchiuri de vâsc pot fi agăţate ca şi talismane protective. Mult timp a fost folosit împotriva trăsnetelor, bolilor, nenorocirilor de orice fel, incendiilor şi aşa mai departe.
Aşezat lângă uşa de la dormitor, oferă un somn odihnitor şi vise frumoase, aşa cum se întâmplă şi atunci când este pus sub pernă sau atârnat la capul patului. Sărută-ţi iubitul/iubita sub vâsc ca simbol al unei relaţii de durată. Ars, vâscul alungă răul. Lemnul său este o alegere bună pentru baghete. Se utilizează în ritualuri pentru protecţie, dragoste, sănătate, exorcism, de fertilitate.

Postat in: plante medicinale,vâscul(viscum album)