Mai este cunoscut ca şi Doamna Pădurii sau Cartea albă. Frunzele cu efect antibacterian ne oferă un ceai diuretic utilizat pentru tratarea gutei şi a reumatismului, pentru a curăţa rinichii şi vezica urinară, cât şi pentru scăderea colesterolului. Fierbeţi 2 linguri de frunze la o cană de apă timp de 20 de minute. Beţi cana de ceai jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
Crenguţe de mesteacăn şi frunze se pun la fiert la foc mic timp de 25 de minute şi se adaugă la apa de baie pentru mâncărimi ale pielii şi pentru căderea părului. Consumat înainte de culcare, ceiul de frunze de mesteacăn este sedativ.
Lăstarii şi frunzele fac un minunat tonic laxativ. Scoarţa este fiartă la foc mic şi se utilizează în cazurile de febră. Crenguţe şi scoarţă de mesteacăn se fierb la foc mic timp de 20 de minute folosind 2 linguriţe de amestec la o cană de apă. Doza este de un sfert de ceaşcă de 4 ori pe zi.
Nuiele de B. lutea (mesteacăn galben) şi B. lenta (mesteacă alb) sunt colectate primăvara şi fierte la foc mic pentru 20 de minute pentru a face o băutură delicioasă.
Frunzele trebuie să fie folosite în stare proaspătă şi nu după Sânziene (24 iunie), deoarece acestea vor conţine insecticide naturale.
Mesteacănul alb nu are o aromă reală şi se face un ceai nu prea bun de băut. Uleiurile de scoarţă şi muguri sunt utilizate în săpunurile medicinale.
Utilizări magice: mătura tradiţională a vrăjitoarelor se face din nuiele de mesteacăn. Se utilizează pentru protecţie, purificare, pentru alungarea negativităţii, pentru dragoste, noi începuturi şi pentru schimbări.
Mesteacănul este un copac feminin şi o întruchipare a Mamei Pământ. Leagănele sunt adesea făcute din lemn de mesteacăn ca o protecţie pentru copii.
Aromoterapia: se utilizează uleiul esenţial de mesteacăn pentru gută, reumatism, eczeme, ulcer.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu