In colectia mea de informatii adunate de la vindecatori populari, care pastreaza inca in amintire leacuri si remedii stravechi, exista o metoda mai putin obisnuita de intrebuintare terapeutica a semintelor, care aminteste de practicile medicinei magice. Primavara, cand se imbolnavea un vindecator al satului, el transmitea semintelor informatii despre afectiunile care il deranjau, pentru ca in procesul de dezvoltare, plantele sa fie saturate cu substantele necesare pentru vindecarea personalizata. Se folosea urmatoarea procedura: semintele uscate se tineau in gura, nu mai putin de 9 minute, pe urma se strangeau intre palme, timp de 30 secunde, palmele deschise se apropiau de gura si se sufla pe seminte, apoi 30 de secunde se tineau sub razele soarelui, in timp ce vindecatorul statea cu picioarele goale pe pamantul unde urma sa planteze semintele. Pentru ca efectul terapeutic sa fie si mai mare, gaurile pentru seminte se faceau cu degetele picioarelor si se scuipa saliva in fiecare adancitura. Odata bagate-n pamant, semintele se udau peste 3 zile (in nici un caz in ziua plantarii). Dupa incoltire, in timpul cresterii, se "comunica" cu plantele, iar in zilele cu luna plina, planta trebuia "mangaiata", trebuia sa fie atinsa. Plantele crescute in felul acesta se foloseau nu numai pentru vindecare, dar si pentru intarzierea imbatranirii, cresterea capacitatilor mentale, aduceau linistea sufleteasca, ajutau sa se renunte la vicii. In felul acesta "alimentul devine medicament...".