IMPORTANT

Medicnaturist.blogspot.ro nu își propune sa diagnosticheze sau sa trateze nimic, articolele publicate având caracter informațional. Pentru orice problema de sănătate va rugam consultații un medic specialist.

ATENTIE!

Conținutul articolelor este doar cu caracter informativ și nu poate înlocui sfatul medicului! Pentru un diagnostic corect, vă rugam adresati-va unui medic specialist.
Se afișează postările cu eticheta plante medicinale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plante medicinale. Afișați toate postările

sâmbătă, 11 februarie 2017

61.Mesteacănul(Betula alba)


Mai este cunoscut ca şi Doamna Pădurii sau Cartea albă. Frunzele cu efect antibacterian ne oferă un ceai diuretic utilizat pentru tratarea gutei şi a reumatismului, pentru a curăţa rinichii şi vezica urinară, cât şi pentru scăderea colesterolului. Fierbeţi 2 linguri de frunze la o cană de apă timp de 20 de minute. Beţi cana de ceai jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
Crenguţe de mesteacăn şi frunze se pun la fiert la foc mic timp de 25 de minute şi se adaugă la apa de baie pentru mâncărimi ale pielii şi pentru căderea părului. Consumat înainte de culcare, ceiul de frunze de mesteacăn este sedativ.
Lăstarii şi frunzele fac un minunat tonic laxativ. Scoarţa este fiartă la foc mic şi se utilizează în cazurile de febră. Crenguţe şi scoarţă de mesteacăn se fierb la foc mic timp de 20 de minute folosind 2 linguriţe de amestec la o cană de apă. Doza este de un sfert de ceaşcă de 4 ori pe zi.
Nuiele de B. lutea (mesteacăn galben) şi B. lenta (mesteacă alb) sunt colectate primăvara şi fierte la foc mic pentru 20 de minute pentru a face o băutură delicioasă.
Frunzele trebuie să fie folosite în stare proaspătă şi nu după Sânziene (24 iunie), deoarece acestea vor conţine insecticide naturale.
Mesteacănul alb nu are o aromă reală şi se face un ceai nu prea bun de băut. Uleiurile de scoarţă şi muguri sunt utilizate în săpunurile medicinale.
Utilizări magice: mătura tradiţională a vrăjitoarelor se face din nuiele de mesteacăn. Se utilizează pentru protecţie, purificare, pentru alungarea negativităţii, pentru dragoste, noi începuturi şi pentru schimbări.
Mesteacănul este un copac feminin şi o întruchipare a Mamei Pământ. Leagănele sunt adesea făcute din lemn de mesteacăn ca o protecţie pentru copii.
Aromoterapia: se utilizează uleiul esenţial de mesteacăn pentru gută, reumatism, eczeme, ulcer.

60.Mirtul(Myrtus communis)


Acest arbust dens, peren, are frunze verzi, flori de un alb-crem şi fructe albastre-negre. Atât frunzele, cât şi florile şi fructele sunt foarte aromate. Fructele sunt comestibile. Florile sunt folosite la prepararea apelor de toaletă, la tonice ale pielii, sunt adăugate alături de frunze în unguentele pentru acnee sau mai sunt folosite în diferite amestecuri. Uleiul esenţial de mirt este o sursă de mirtol, acesta fiind indicat pentru gingivită.
Frunzele, fructele şi nuielele pot fi folosite în aromatizarea unor produse alimentare şi a unor vinuri, iar ceaiul este foarte aromat. Boabele de mirt pot fi distilate într-un lichior foarte plăcut. Lemnul de mirt este greu, motiv pentru care este utilizat în fabricarea mobilei, în proiectarea de automobile şi pentru sculpturi.
În vremurile de demult era considerat o plantă foarte importantă. A fost utilizat în medicina tradiţională şi în multe remedii din plante: ca astringent, antiseptic, decongestionant şi vindecător de răni. Aroma proaspătă este excelentă pentru căile respiratorii. Recent a devenit un remediu pentru relaxare. Pentru uz intern se face infuzie care trebuie să fie diluată, fiind foarte puternică. Infuzia din scoarţă de mirt este şi mai puternică. Infuziile de mirt au un efect valoros în cazurile de conjunctivita catarală, faringită şi bronşită.
Părţi folosite: frunze, fructe, lemn, scoarţa.
Utilizări magice: folosit în ritualurile pentru dragoste, tinereţe, muncă creatoare, bani şi bogăţii. Dacă este plantat în fiecare colţ al casei va aduce pace şi dragoste celor care locuiesc în ea. Îi place să crească în cutie în fereastră doar dacă este plantat şi îngrijit de o femeie.
Aromoterapie: uleiul esenţial de mirt este folosit în acnee, hemoroizi, ten gras, deschide porii, astm, bronşită, tuse cronică, tuberculoză, răceală, gripă, boli infecţioase.
Calităţi cheie: uşor stimulent, tonic, antiseptic, purificator, afrodisiac, răcoritor, înălţător.

59.Menta(Mentha spicata, sativa, aquatica şi altele)


Cele mai multe tipuri de mentă sunt plante cu rădăcini târâtoare care hibridează cu uşurinţă, producătoare de variaţii infinite. Tulpinile sunt ramificate, iar frunzele şi florile sunt aromatice. Toate tipurile de mentă sunt stimulente, ajută la digestie şi reduc flatulenţa. Aromatizează bomboane, băuturi, ţigări, medicamente şi paste de dinţi.
Infuzia de mentă este utilizată pentru diaree şi pentru a reduce fluxul menstruaţiei. Este un tratament clasic folosit pentru răceli şi gripă, mai ales dacă este amestecat cu flori de soc, însă fiţi atenţi că acest remediu vă face să transpiraţi şi trebuie să aveţi grijă să vă acoperiţi bine cu o pătură destul de groasă.
Probleme ale stomacului pot fi tratate cu mentă, flori de soc şi coada-şoricelului - se folosesc sub formă de infuzie, 2 linguriţe de amestec la o cană de apă fiartă - se lasă să se infuzeze 20 de minute şi se bea în doze de un sfert de ceaşcă. Ceaiul de mentă uşurează colicile şi depresiile. Durerile de urechi pot fi calmate atunci când se pun în ureche câteva picături de suc proaspăt de mentă sau câteva picături de ulei esenţial de mentă. Câteva picături de ulei esenţial puse în apă, aplicate cu o cârpă, ajută în cazul arsurilor şi a mâncărimilor, a arsurilor de soare.
Ceaiul de mentă cu miere de albine calmează durerile de gât. Un remediu clasic rece, care va debloca sinusurile este - 2 picături de ulei esenţial de mentă, 2 de ulei esenţial de eucalipt şi sucul de la o jumătate de lămâie într-o cană de apă fierbinte. Mixul este mai întâi inhalat şi băut când este cald, nu fierbinte. Atenţie: nu folosiţi mai mult de 2 picături, în orice moment, şi nu consumaţi mai mult de 2 căni pe zi a amestecului de mai sus. Dozele mai mari pot fi toxice pentru rinichi.
Părţi folosite: partea aeriană a plantei.
Utilizări magice: menta se pune în casă în diferite locuri ca plantă de protecţie. Aparţine sferei Venus şi a fost foarte mult timp folosită în poţiuni şi amestecuri de vindecare. Frunzele proaspete se freacă de-a lungul capului se spune că ajută la calmarea durerilor de cap. Atunci când planta este purtată la încheietura mâinii asigură persoana care o poartă că nu va fi bolnavă. Frunzele sale de un verde luminos şi cu un miros răcoros a dus la utilizarea sa în ritualurile pentru bani şi prosperitate.
Menta proaspătă pusă pe altar va chema spiritele bune ca ajutor în ritualuri, mai ales în cele de vindecare. Arsă ca şi tămâia, curăţa casa sau locul pentru ritualuri. Menta este utilizată pentru protecţie, vindecare, prosperitate, noroc, bogăţii, călătorii.
Aromoterapie: uleiul esenţial de mentă se utilizează în cazurile de acnee, dermatită, impetigo (boală de piele contagioasă manifestată prin apariţia unor băşicuţe seroase şi purulente care se sparg), scabie, dureri de dinţi, nevralgie, dureri musculare, palpitaţii, astm, bronşită, sinuzită, colici, tuse cu spasme, crampe, dispepsie, flatulenţă, greaţă, răceală, gripă, febră, leşin, dureri de cap, oboseală mentală, migrene, stres, halenă şi în alifiile împotriva insectelor.
Calităţi cheie: răcoritor, restaurativ, tonic, cefalic, afrodisiac, stimulent mental.

57.Măghiranul(Origanum majorana sau Origanum onites)


Frunzele de maghiran au un gust dulce, mai picant decât frunzele de oregano. Este o plantă destul de populară în bucătăriile noastre - folosită în salate, sosuri, brânzeturi şi în obţinerea lichiorurilor.
Ceaiul aromatic de măghiran ajută la digestie, ameliorează flatulenţa, răcelile şi durerile de cap, calmează nervii şi uşurează menstruaţia. Uleiul esenţial este distilat din frunze şi din vârfurile înflorite ale plantei. Uleiul este antioxidant, antiviral, facilitează spasmele, stimulează circulaţia locală şi reduce îmbătrânirea pielii.
Părţi folosite: frunze, tulpina şi flori.
Utilizări magice: cu o infuzie de măghiran, mentă şi rozmarin se stropeşte în jurul casei pentru protecţie. Acest ritual are efect şi în cazul protejării diferitelor obiecte. Planta aduce fericirea unei persoane deprimate. Nuanţele de violet şi măghiranul sunt purtate în timpul lunilor de iarnă ca o amuletă împotriva răcelilor. Cultivat în grădină formează un scut de protecţie împotriva spiritelor negative. Se foloseşte în ritualurile pentru dragoste, protecţie, fericire, purificare şi curăţire.
Aromoterapie: uleiul esenţial de măghiran se utilizează pentru degerături, vânătăi, ticuri nervoase, artrită, dureri musculare şi rigiditate, entorse, astm, bronşită, răceli, tuse, colici, constipaţie, dispepsie, flatulenţă, amenoree, sindrom premenstrual, dureri de cap, hiperteniune arterială, insomnie, migrene, tensiune nervoasă, condiţii legate de stres.
Calităţi cheie: anafrodisiac, luat în doze mari stupefiant, cefalic, sedativ, restaurativ.

56.Măceşul(Rosa rubiginosa)


Este cunoscut şi sub numele de Trandafir sălbatic sau Măceşul dulce. Trandafirii au un parfum foarte îmbietor.
Părţile folosite: flori şi fructe.
Utilizări magice: pentru vise profetice - adăugaţi 2 linguriţe proaspete sau uscate de petale de trandafir într-o cană de apă clocotită. Se acoperă şi se lasă să stea 5 minute. Se bea înainte de culcare.
Pentru dragoste se ard petalele cu tămâie. Uleiul esenţial de flori de măceş este folosit în formule concepute pentru a atrage dragostea, conferă pace, stimulează dorinţele sexuale şi sporeşte frumuseţea. Este folosit în vindecare, pentru creativitate, vise profetice, protecţie, pentru clarviziune, echilibru şi în ritualurile de divinaţie.
Aromoterapie: uleiul esenţial de măceş se utilizează în anxietate, depresie, probleme circulatorii, probleme de menopauză, ca tonic şi antiseptic, în tulburările menstruale, stres, tensiune, ca sedativ.

55.Mărarul(Anethum graveolens)


Cu o aromă unică, mărarul ne oferă seminţe şi frunze culinare, însă cea mai puternică aromă se găseşte în vârfurile verzi. Uleiul distilat de mărar este fie incolor, fie are o culoare de galben pal - are un parfum proaspăt, cald-picant ce aromatizează băuturile, diferite alimente şi apa copiilor care au colici.
Seminţele de mărar ajută la digestie, şi infuzia de seminţe reduce flatulenţa, durerile de stomac, insomnia, opreşte sughiţul. Decoctul de seminţe de mărar se foloseşte pentru întărirea unghiilor - se ţin unghiile în acest decoct călduţ timp de 10 minute.
Părţi folosite: florile, frunzele, tulpina, fructele, seminţele şi uleiul esenţial.
Utilizări magice: seminţele atrag bani, frunzele sunt folosite pentru protecţie, florile sunt pentru iubire şi pentru apărare. Se agaţă la uşă pentru protecţie, ca cei ai casei să nu fie prost-dispuşi şi ca invidia să "rămână la uşă". De asemenea mirosul de mărar vindecă sughiţul.
Aromoterapie: uleiul esenţial de mărar se utilizează în cazurile de colici, constipaţie, dispepsie, flatulenţă, dureri de cap, indigestie, nervozitate, amenoree.

54.Mărul(Malus communis)


Este un copac sacru druid. Mărul este un simbol al nemuririi. O ramură a unui măr care are boboci, flori și fructe complet coapte (cunoscută și cu numele de creanga de argint) era considerată un fel de farmec magic ce permitea posesorului acesteia să intre în ţara zeilor, așa ne spune mitologia celtică.
Merele curăţă ficatul, vindecă constipaţia și tonifiază gingiile. Merele gătite sunt un laxativ de excepţie, iar merele curăţate ajută în cazul diareei. Cidrul de mere corectează flora intestinală, reduce aciditatea stomacului, elimină gazele și ajută rinichii - consumaţi câte 3-4 cești pe zi.
Oţetul de cidru de mere și apă folosite pentru clătirea părului ajută la regenerarea acestuia, a scalpului și a pielii capului - se utilizează părţi egale de apă și de oţet. Persoanele cu păr blond ar trebui să folosească oţetul alb.
Oţetul de cidru de mere (apple cider vinegar), cu apă și cu miere de albine, luat în timpul meselor, ajută la digestie - se pun 2 linguriţe de oţet la un pahar de apă și se adaugă miere după gust. Acesta este o cură preferată de bunicii noștrii pentru durerile de gât.
Părţi folosite: întregul fruct (fiert sau crud, cidru de mere, oţet de mere) și lemnul.
Utilizări magice: altarele wicca sunt adesea pline cu mere în timpul Samhain-ului, deoarece merele sunt considerate a fi unul dintre alimentele morţilor. Din acest motiv, această sărbătoare Samhain este cunoscută și ca "Sărbătoarea merelor". Merele sunt considerate simboluri ale vieţii și ale nemuririi.
Merele au fost mult timp folosite în vrăjile de dragoste. Florile sunt adăugate în săculeţe ale iubirii alături de alte mirosuri, și sunt infuzate în ceară roz topită , și apoi sunt făcute lumânări potrivite pentru a arde ca să atragă dragostea.
Există reţete vechi în care era folosit sânge, ei bine, acesta a fost înlocuit cu cidrul de mere. Merele (fructele) și merii înfloriţi sunt simboluri ale iubirii, vindecării și nemuririi. Ardeţi florile de măr așa cum ardeţi tămâia sau făceţi-vă săculeţe ritualice cu flori.

53.Lemnul de santal(Santalum album)


Este unul dintre cele mai valoroase tipuri de lemn din lume. Din toate părţile copacului se extrage ulei esenţial de santal, în special din "inima" lemnului şi din rădăcini, din care se produc aproape 6% ulei esenţial. Regăsit în medicina ayurvedică şi în îmbălsămările egiptene, uleiul esenţial de santal este acum folosit ca inhalant pentru efectul său expectorant şi sedativ asupra tusei, şi ca antiseptic puternic pentru infecţii ale tractului urinar şi pulmonar. Lemnul de santal se arde ca şi tămâia, fiind cunoscut pentru efectele calmante ce susţin meditaţia. În India este frecvent utilizat pentru rugurile funerare deoarece se crede că mirosul protejează locurile de spiritele rele.
Lemnul frumos mirositor de santal, partea internă, este un bun tratament pentru infecţiile vezicii urinare şi este luat pentru a ajuta la eliminarea pietrelor, în inflamaţiile renale şi în prostatită. Uleiul este răcoritor pentru corp, util pentru febră şi infecţii atunci când este utilizat în masaj. Parfumul său este calmant pentru minte. Lemnul de santal a fost folosit intern pentru a trata bronşita cronică şi gonoreea. Fierbeţi o linguriţă de lemn de santal la ceaşca de apă timp de 20 de minute şi consumaţi până la 2 căni pe zi în doze de un sfert de cană.
Părţi folosite: lemnul şi uleiul esenţial.
Utilizări magice: tipurile de santal de calitate inferioară (cu un parfum slab şi de o nuanţă mai luminoasă) nu sunt recomandate în magie. Pulberea de lemn de santal este arsă în timpul ritualurilor de vindecare , protecţie şi extracţii. Atunci când este amestecată cu lavandă, convoacă spiritele. Acest lemn parfumat are vibraţii ridicate - se amestecă cu tămâie şi este ars în ritualuri de vindecare şi cele de lună plină. Atunci când sunt purtate, mărgelele de lemn de santal sunt protective şi promovează conştientizarea spirituală. Uleiul de santal întins pe frunte ajută la concentrare. Parfumul santalului deschide centrii spirituali, şi alături de tămâie, au vibraţiile cele mai ridicate. Acestea vor rezona cu aspectele legate de noi înşine sau cu fiinţele angelice de cele mai înalte ordine. Trandafirul este o altă plantă care are o asemenea frecvenţă, care atrage sau extrage vibraţii spirituale înalte din interiorul nostru sau din cosmos.
Lemnul de santal este folosit în ritualuri pentru protecţie, vindecare, extracţii, spiritualitate, proiecţiile astrale, reîncarnare şi pentru a alunga negativismul.
Aromoterapie: uleiul esenţial de santal se foloseşte în acnee, piele crăpată şi piele grasă, după ras, în bronşită, guturai, tuse (uscată, persistentă), laringită, dureri în gât, diaree, greaţă, cistită, depresie, insomnie, tensiune nervoasă, condiţii de stres. Efect de afrodisiac, calmant, relaxant, înălţător, purificator, sedativ, elevator, de deschidere, de încălzire, de împământare.

52.Lumânărica(Verbascum thapsus)


Cunoscută şi sub numele de Toiagul lui Aaron, Muc de lumânare sau Coada vacii, această plantă bienală are o rozetă de frunze lânoase, o tulpină înaltă, groasă, răşinoasă şi cu puf, cu flori luminoase de culoare galbenă urmate de capsule cu multe seminţe. Mierea parfumată a florilor aromatizează lichioruri şi produce un mucilagiu ce înmoaie pielea. Calităţile expectorante, calmante şi sedative ale frunzelor sunt folosite pentru a trata tusea convulsivă şi sunt adăugate la tutunul pe bază de plante. Frunzele lânoase ce împachetează smochinele, sunt utilizate ca iască sau ca bandaje de urgenţă. Frunzele cu un fel de pudră pe ele sunt numite "Cimitirul prafului" şi pot fi folosite în aceleaşi scopuri.
Frunza de lumânărică este un remediu clasic pentru bronşită (precum şi pentru tuse) şi pentru urinare deficitară, cu arsuri (disurie). Se fierb la foc mic 2 linguriţe de plantă la o cană de apă - se administrează câte un sfert de cană de 4 ori pe zi. Un ceai de flori se bea înainte de culcare pentru a dormi mai uşor. Cataplasmele din frunze de lumânărică ajută la răni. Frunzele puse în oţet şi apă vor calma inflamaţiile, afecţiunile dureroase ale pielii, hemoroizii atunci când sunt folosite extern sub formă de cataplasme. Lumânărica poate fi utilizată şi sub formă de tinctură, 15-40 de picături la fiecare 2-4 ore.
Părţi folosite: frunzele şi florile.
Utilizări magice: în India lumânărica este considerată ca fiind cea mai puternică protecţie împotriva spiritelor rele şi a magiei - motiv pentru care este agăţată la uşi, ferestre şi în săculeţi. De asemenea este utilizată pentru a alunga demonii şi negativitatea. Într-un timp vrăjitoarele şi magicienii utilizau lămpi cu petrol pentru a ilumina vrăjile şi ritualurile şi foloseau tulpina sau frunzele pufoase pe post de fitil.
Planta de foloseşte pentru protecţie, divinaţie, sănătate, curaj, determinare, exorcism, apărare.

51.Lotusul(Nelumbo nucifera sau Nymphaea lotus)


Frunzele cerate ale acestei plante acvatice se ridică deasupra apelor, şi florile sale parfumate se deschid în zori şi se închid la apusul soarelui. Tulpinile de lotus, frunzele, petalele, seminţele şi rădăcina, sunt toate comestibile. Florile sunt o jertfă religioasă pentru multe culturi.
Frunzele de Nelumbo nucifera sunt folosite pentru febră, transpiraţii abundente, iritabilitate, dizenterie, diaree, dificultăţi de urinare. Acest nufăr este homeostatic (opreşte sângerarea) şi a fost folosit ca antidot împotriva alcoolului şi intoxicaţiile cu ciuperci. Nodurile rădăcinii sunt folosite pentru a opri sângerările şi pentru a a descompune formarea cheagurilor de sânge. Toate tipurile de hemoragii interne pot fi tratate cu ajutorul lui. Mugurii sunt folosiţi pentru afecţiuni ale inimii, rinichilor şi a splinei. Mai sunt folosiţi şi pentru a calma agitaţia mentală şi grijile, scade febra şi ajută în cazul insomniei. Seminţele sunt folosite ca tonic pentru rinichi, inimă şi splină, pentru palpitaţii, uscăciuni ale gurii, urină închisă la culoare şi diaree cronică.
Din frunze se face infuzie, iar bobocii, rădicina şi seminţele de fierb la foc mic timp de 20 de minute, folosindu-se 2 linguriţe de plantă. Doza este de un sfert de cană de 4 ori pe zi.
Părţi folosite: frunze, nodulii de la rădăcini, mugurii şi seminţele
Utilizări magice: lotusul este un elixir spiritual. Ars ca şi tămâie, îi încurajează pe morţi să-şi găsească cea mai înaltă reîncarnare posibilă. Aceasta aminteşte de sfinţenia interioară şi de divinitate. Lotusul de obicei creşte în ape tulburi, totuşi ei plutesc la suprafaţa apei nestingheriţi.
Oricine care inspiră mirosul lotusului va primi protecţia acestuia. Se spune că dacă pui sub limbă a rădăcină de lotus şi spui cuvintele "Intră, Argis" spre o uşă încuiată, aceasta se va deschide în mod miraculos. Seminţele de lotus şi păstăile sunt folosite ca antidot pentru vrăjile de dragoste, şi orice parte a lotusului purtată într-un săculeţ asigură binecuvântarea divinităţii şi noroc.
Nu există ulei esenţial de lotus pur! Parfumierii pur şi simplu nu au găsit o modalitate de a captura mirosul din flori. Pentru a obţine un amestec cu miros apropiat, folosiţi ulei de trandafir, mosc alb, ylang-ylang - se amestecă până se obţine un miros greu, floral şi cald. Se utilizează în spiritualitate, vindecare şi meditaţie.

50.Lămâia verde(Citrus limetta)


Un copac mic, veşnic verde, cu o înălţime ce poate ajunge până la 3-4 metri, cu spini rigizi şi ascuţiţi, frunze ovale netede şi flori mici albe. Fructul amar este de culoare verde pal, aproape jumătate din dimensiunile unei lămâi. Uleiul esenţial de "lime" este extras din coaja fructelor.
Părţi folosite: coaja de lămâie verde se foloseşte în ritualurile de purificare şi protecţie. De asemenea coaja este utilizată în amestecurile de dragoste şi arsă pentru miros.
Aromoterapie: uleiul esenţial de lime (lămâie verde) este antireumatic, antiscorbutic, antiseptic, antiviral, aperitiv, bactericid, febrifug, tonic. Se utilizează pentru acnee, anemie, unghii casante, furuncule, degerături, bătături, tăieturi, piele grasă, herpes, înţepături de insecte, ulceraţii ale gurii, pete, negi, artrită, celulită, hipertensiune arterrială, hemoragii nazale, obezitate, circulaţie deficitară, reumatism, astm, bronşită, guturai, dispepsie, răceli, febră, gripă, infecţii ale gâtului şi alte infecţii.

49.Liliacul(Syringia vulgaris)


Este un arbust cu frunze căzătoare, un arbust rămuros cu frunze în formă de inimă şi flori mici primăvăratice, de diferite culori. Parfumul este extras din flori şi este folosit în scop comercial. Cândva demult, florile erau folosite pentru a trata febra. Dacă este inhalat prea profund, mireasma puternică a florilor poate provoca greaţă.
În limbajul florilor, liliacul simbolizează emoţiile primei iubiri.
Părţi folosite: florile
Utilizări magice: florile de liliac alungă răul prin plantarea plantei sau presărarea de flori. Florile proaspete de liliac pot fi plasate într-o casă bântuită pentru a fi "curăţată" de spirite. De asemenea planta este folosită pentru pace, clarviziune, divinaţie, creativitate, fericire, armonie, exorcism, de protecţie, conştientizare psihică, reîncarnare.
Aromoterapie: uleiul esenţial de liliac este folosit pentru a trezi intuiţia, evocă memoria, aduce pace şi armonie. Este menţionat în mai multe texte referitoare la alungarea fantomelor sau exorcizare, sau este folosit pentru protecţia împotriva spiritelor. Folosit doar extern pentru odorizarea mediului ambiant si eliminarea mirosurilor neplacute din încăperi. Efect antistres, relaxant.

48.Lămâiul(Citrus limon)


Fructul, sucul şi coaja de lămâie aromatizează mâncărurile şi băuturile şi sunt o sursă bogată de vitamina C. Uleiul esenţial de lămâie extras din coaja de lămâie parfumează mâncărurile, produsele cosmetice şi parfumurile. Uleiul esenţial extras din seminţele de lămâie este folosit în săpunuri.
Părţi folosite: fructul, uleirile esenţiale
Utilizări magice: se poartă ulei de lămâie diluat în timpul lunii pline, pentru a te acorda cu energiile sale. Se foloseşte în uleiurile de vindecare şi purificare.
Aromoterapie: uleiul esenţial de lămâie se utilizează în acnee, anemie, pentru unghii fragile, degerături, bătături, tăieturi, piele grasă, herpes, înţepături de insecte, ulceraţii bucale, infecţii ale gâtului, artrită, celulită, hipertensiune arterială, obezitate, circulaţie slabă, varice, reumatism, astm, bronşită, guturai, dispepsie, răceală, gripă, febră, infecţii.
Calităţi cheie: stimulent, calmant, efect de purificare, consolidare, răcoritor.

47.Lavanda(Lavandula species)



aromatică - toate au frunze mici şi liniare, flori ca nişte piroane parfumate, de obicei violete sau albastre, flori cu 2 buze. Uleiul cel mai calitativ de lavandă este cel din Lavandula stoechas şi Lavandula angustifolia.
Uleiurile aromatice acoperă toată partea aeriană a plantei, dar sunt mai concentrate în flori. Florile sunt folosite pentru a aromatiza gemurile, oţetul, dulciurile, frişca şi cremele, tocăniţele, şi sunt cristalizate pentru a decora anumite dulciuri. Florile uscate se pun, datorită mirosului de lungă durată, în săculeţi şi în diferite amestecuri parfumate. Apa de flori de lavandă este un tonic pentru piele, utilă pentru accelerarea reînoirii celulelor, este un antiseptic pentru acnee. Ceaiul de flori de lavandă tratează stările de anxietate, durerile de cap, flatulenţa, greaţa, ameţelile şi halena (respiraţia urât mirositoare).
Uleiul esenţial de lavandă este un parfum foarte apreciat şi considerat a fi vindecător. Este antiseptic, sedativ uşor şi analgezic. Se aplică pe muşcăturile de insecte, tratează arsurile, durerile de gât şi de cap. Se spune că regina Elisabeta I ar fi consumat până la 10 ceşti de apă cu lavandă pe zi pentru a trata migrenele. Acest ulei este utilizat şi pentru gazele intestinale, migrene şi ameţeli. Fiind antiseptic, se adaugă şi la unguente pentru vindecare.
Un ceai din frunze de lavandă potoleşte greaţa şi vărsăturile. Puneţi 2 linguriţe de frunze la o cană de apă fiartă şi lăsaţi timp de 20 de minute - doza este de un sfert de cană de 4 ori pe zi.
Puneţi în vinul alb flori de lavandă pentru a face o băutură antidepresivă naturală. Oţetul din lavandă şi petale de trandafir se aplică pe la tâmple şi sprâncene pentru a domoli durerile de cap. Uleiul de lavandă se adaugă în băi, este folosit pentru cazurile de isterie şi paralizie, de asemenea calmează durerile dentare şi entorsele.
Părţi folosite: flori şi frunze
Utilizări magice: lavanda este presărată în focurile făcute în taberele de vară ca jertfă. Este un ingredient al vrăjilor de dragoste, parfumul ei se spune că atrage bărbaţii.
Levănţica în casă aduce pace, bucurie, vindecare. Uleiul esenţial se foloseşte pentru sănătate, dragoste, pace, minte conştientă. Se foloseşte pentru a atrage dragostea, pentru a induce starea de somn prin ungerea pe frunte, pentru a purifica prin adăugarea în apa pentru baie, pentru pace şi castitate.
Atrage elfii, se arde pentru purificare şi pace, armonie, fericire, muncă creatoare, vindecare. Mirosul de lavandă favorizează o viaţă mai lungă, deci ar trebui mirosit cât mai des posibil.
Aromoterapie: uleiul esenţial de lavandă se utilizează în abcese, acnee, alergie, vânătăi, arsuri, dermatită, eczeme, inflamaţii, muşcături de insecte şi înţepături, păduchi, psoriazis, pecingine, scabie, arsuri de soare, plăgi, dureri, reumatism, entorse, astm, bronşită, guturai, gripă, halenă, infecţii ale gâtului, tuse măgărească, colici, dispepsie, flatulenţă, greaţă, cistita, dismenoree, leucoree, depresie, dureri de cap, hipertensiune arterială, insomnie, tensiune nervoasă, migrene stres.
Calităţi cheie: calmant, sedativ, antidepresiv, relaxant, efect de echilibrare; restaurativ, cefalic, odihnitor, purificator.

miercuri, 8 februarie 2017

46.Lemnul de cedru(Cedrus libani sau Cedrus spp)


Cunoscut şi sub numele de Cedru, Copacul Vieţii. Celţii antici de pe continent utilizau uleiul de cedru pentru a conserva capetele duşmanilor luate în luptă. Uleiul esenţial de cedru este extras din subspeciile cedrului Atlas.
Cedrul galben este folosit pentru a trata tusea sângeroasă şi slăbiciunea inimii. Se fierb la foc mic 2 linguriţe de cedru la o cană de apă, timp de 20 de minute şi se bea rece, câte o lingură de la 3 până la 6 ori pe zi. Este utilizat atât intern cât şi extern ca antifungic, iar pulberea uscată de cedru este excelentă pentru picioarele atleţilor.
Părţi folosite: ramurile şi
frunzele
Utilizări magice: fumul de cedru purifică locul, casa. Mirosul se spune că sporeşte puterile psihice. Se poate fierbe în apă, miroase mult mai bine decât dacă se arde planta, face casa să miroasă a curat şi dulce. Utilizaţi cedrul pentru purificare, sănătate şi vindecare, noroc, fericire, eliberare, bani şi bogăţii, justiţie, protecţie, armonie, pace.
Aromoterapie: uleiul de cedru se utilizează în bronşită, guturai, acnee, artrită, ca diuretic, sedativ şi antiseboreic.

45.Limba mielului(Borago officionalis)


Florile decorează salatele şi prăjiturile şi sunt îngheţate în cuburi de gheaţă. Frunzele răcoritoare şi bogate în minerale aromatizează băuturile, sosurile şi mâncărurile dietetice fără sare.
O infuzie de frunze şi flori este tonic şi stimulează adrenalina, este indicată în cazuri de stres, depresie şi în tratamentul cu corticosteroizi. De asemenea reduce febra, tusea uscată, erupţiile şi hidratează pielea uscată.
Piese folosite: flori, frunze, tulpina şi seminţele
Utilizări magice: ceaiul conferă putere psihică. Purtaţi frunze pentru protecţie, sau flori proaspete pentru consolidarea curajului. Planta este folosită şi în vrăjile legate de bani şi afaceri.
Aromoterapie: uleiul din seminţe presat poate fi folosit ca şi uleiul de luminiţă (Oenothera biennis) pentru problemele menstruale şi intestin iritabil, în cazul tensiunii arteriale, eczeme, artrită şi în cazul mahmurelii.

44.Ienupărul(Juniperus communis)


Este un arbore veşnic verde, un arbust cu ace în loc de frunze, cu fructe care atunci când se coc în al doilea sau al treilea an sunt de un albastru spre negru.
În primul rând fructele sunt un bun diuretic, ajută în cazul problemelor digestive, a inflamaţiilor gastro-intestinale şi în reumatism. Fructele se consumă sub formă de ceai - fierbeţi 2 linguriţe de fructe la o cană de apă timp de 10 minute - consumaţi câte o cană de 3-4 ori pe zi, sau mai pot fi consumate sub formă de gem, sirop amestecat cu apă sau ca ceai. Fructele uscate pot fi mestecate - de 3 ori pe zi este suficient.
Atenţie! femeile însărcinate şi persoanele cu rinichii slăbiţi nu ar trebui să consume boabe de ienupăr!
Părţi folosite: fructele şi crenguţele tinere
Utilizări magice: probabil una dintre cele mai vechi tipuri de tămâie folosite de vrăjitoarele mediteraneene. Fructele sale erau folosite cu cimbru de către druizi - erau arse pentru viziuni. Ienupărul crescut pe lângă uşă sau poartă descurajează hoţii. Boabele mature de ienupăr pot fi înşirate în casă pentru a atrage iubire.
Bărbaţii folosesc fructele de ienupăr pentru a-şi creşte potenţa.
Ienupărul se arde ca şi tămâia pentru: exorcism, protecţie, vindecare, dragoste. Uleiul esenţial de ienupăr este util pentru protecţie, purificare şi în amestecurile de vindecare.
Aromoterapie: uleiul esenţial de ienupăr se foloseşte pentru acnee, dermatită, eczeme, căderea părului, hemoroizi, plăgi, tonic pentru tenul gras, acumulare de toxine, arteroscleroză, celulită, gută, obezitate, reumatism, răceală, gripă, infecţii, anxietate, tensiune nervoasă, condiţii legate de stres.
Calităţi cheie: afrodisiac, purificator, depurativ, tonic, restaurativ, efect de compensare, de protecţie.

43.Iasomia(Jasminum officinale)


Destul de frecvent întâlnită, este un arbust cu frunză căzătoare şi cu flori albe de vară, puternic parfumate.
Din flori se face un ceai care calmează nervii şi amplifică sentimentele erotice. Se pun 2 linguriţe de flori la o cană de apă fiartă şi se lasă să se infuzeze timp de 20 de minute. Doza este de un sfert de cană, de 4 ori pe zi. Uleiul esenţial din frunzele de iasomie se freacă pe cap pentru a vindeca ochii. Un sirop din florile de iasomie cu miere de albine ajută la calmarea tusei şi în cazul problemelor pulmonare. Uleiul esenţial de iasomie ajută în cazul durerilor menstruale şi a problemelor pulmonare.
Atenţie: fructele de iasomie sunt otrăvitoare!
Părţi folosite: flori, frunze, ulei esenţial.
Utilizări magice: iasomia este simbol al lunii şi a misterelor nopţii. Uleiul esenţial de iasomie este util pentru sexualitate (nu încercaţi uleiurile sintetice!) Florile de iasomie uscate sunt puse în săculeţi şi în amestecurile pentru dragoste - acestea vor atrage o dragoste spirituală (spre deosebire de cea fizică). Florile de asemenea atrag bani atunci când sunt purtate sau arse.
Dacă florile sunt arse în dormitor, iasomia va stimula visele profetice, iar florile sunt mirosite pentru a induce starea de somn. Se utilizează pentru fericire, armonie, pace, vise profetice, meditaţie, proiecţie astrală, cât şi pentru bani şi bogăţii, noroc şi justiţie.
Aromoterapie: uleiul esenţial de iasomie este folosit ca afrodisiac, pentru pielea uscată, grasă sau iritată, pentru spasme musculare, entorse, tuse, răguşeală, laringită, frigiditate, probleme uterine, epuizare nervoasă, depresie.
Calităţi cheie: tonic, euforic, efecte de echilibrare, de încălzire, înălţător, anti-deprimant.

42.Isopul(Hysopus officinalis)


Este un arbust semiperen, cu frunze aromatice, şi flori albastre ca două buze, târzii de vară. Frunzele se adaugă la lichioruri, se adaugă puţin pentru a îndulci şi ajută la digestia cărnurilor grase. Demult erau folosite pentru purificarea templelor şi curăţarea leproşilor - frunzele conţin un ulei antiseptic, antiviral. Un mucegai care produce penicilină creşte pe frunze. Infuzia se consumă ca expectorant sedativ pentru gripă, bronşită şi flegmă. Cataplasma de frunze tratează vânătăile şi rănile. Uleiul esenţial de isop, antiseptic, antiviral dar periculos este folosit în parfumuri, pentru a trata rănile, vânătăile şi pentru a vindeca cicatricile. Isopul este cultivat pentru a distrage fluturii care mănâncă varza şi viţa de vie - astfel crescând randamentul.
Atenţie! Ar trebui evitat de femeile însărcinate, de către cei cu hipertensiune arterială şi epilepsie. Planta este folosită (adesea în combinaţie cu salvia care are proprietăţi similare, sau cu unguraşul) pentru infecţii ale tractului respirator. Gripa, durerile de gât, astmul, bronşita cronică, gazele şi balonarea sunt tratate cu această plantă. Vârfurile verzi ale plantei pot fi adăugate la supe - de pe urma cărora pot beneficia astmaticii. Băile cu isop sunt utile pentru reumatism.
Părţi folosite: partea aeriană a plantei
Utilizări magice: isopul a fost una dintre plantele sfinte ale grecilor antici, folosite pentru a curăţa spaţiile sacre. Este planta cea mai des folosită pe scară largă în magie. Isopul poate fi ars ca tămâia, purtat, folosit în decoraţiuni. Se utilizează un buchet de isop ca "mătură" pentru a pregăti spaţiul sacru pentru ceremonial. Este adăugat în băi în săculeţe sau direct în apă, este infuzat şi stropit pe oameni şi pe obiecte pentru a le curăţa. De asemenea florile sunt atârnate în case pentru a înlătura negativismul şi pentru a o curăţa.
Aromoterapie: uleiul de isop este folosit pentru vânătăi, dermatită, eczeme, inflamaţii, răni, hiper şi hipotensiune, reumatism, astm, bronşită, guturai, tuse, gripă, dureri de gât, amigdalită, tuse convulsivă, colici, indigestie, amenoree, leucoree, anxietate, oboseală, tensiune nervoasă, condiţii legate de stres.
Calităţi cheie: tonic, cefalic, calmant, purificator, afrodisiac, stimulent mental, efect de încălzire, de echilibrare.

41.Iedera(Hedera helix)


O plantă cunoscută încă din vechime, despre care grecii credeau că tratează intoxicaţiile - frunzele sale toxice sunt folosite ca şi cataplasme pentru a calma nevralgiile, reumatismul şi sciatica, de asemenea sunt folosite într-o tinctură pentru durerile de dinţi şi tusea convulsivă.
Frunzele de iederă reduc febra, expulzează viermii şi, sub formă de comprese, reduc celulita. Ele conţin saponine şi făcute soluţie concentrată, dau o culoare mai închisă părului, înnegresc mătasea şi taftaua. Frunzele de iederă ucid unele amibe, ciuperci şi moluşte.
Nuieluşele fragede de iederă sunt fierte la foc mic şi se adăugă extrasul în unguente pentru a vindeca arsurile solare. Frunzele de asemenea sunt folosite pentru spălături în cazul infecţiilor vaginale.
Pe plan extern, iedera este folosită în cataplasme pentru a calma nervii, durerile tendoanelor, pentru a vindeca ulcerele, glandele extinse, furunculii şi abcesele.
Părţi folosite: crengile şi frunzele
Utilizări magice: are legătură cu solstiţiul de iarnă când este folosit pentru decorare. Iedera oferă protecţie atunci când creşte pe lângă casă. Este echivalată cu fidelitatea şi este împletită în coroniţele de flori pentru nuntă. Se foloseşte în ritualuri pentru a lega norocul, dragostea şi fidelitatea persoanei de a celui care face ritualul. Este purtată de femei pentru a avea noroc în general şi din aceleaşi motive, este purtată şi de mirese.